Hofman Fund · izvoare tipărite · Canalul-80
Tatăl meu este Gheorghe Hofman. Patru rânduri tipărite îl numesc în cazul Canalul-80. Le pun aici una lângă alta. Hârtiile familiei rămân deasupra lor.
CNSAS este Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Ei țin arhiva Securității. Căutarea nu stă pe pagina aceasta. Stă pe pagina lor și se face acum.
Colaboratorii sunt oameni verificați pentru o funcție sau o demnitate publică, după art. 3 din Legea 293/2008, și găsiți că au colaborat. Cadrele sunt ofițeri și subofițeri. Verificarea unui cadru a fost cerută de cineva care și-a văzut propriul dosar.
Fosta SecuritateLista cadrelor
Unde scrii numele: deschizi Fosta Securitate. Din pagina aceea se deschide lista colaboratorilor. Lista cadrelor are adresa ei. Numele se scrie pe site-ul CNSAS, nu în căsuța de pe hofmanfund.org. Căsuța de acasă caută numai paginile acestei arhive.
Pagina lor, la 10 septembrie 2026, scria 1.082 de colaboratori și 4.927 de ofițeri și subofițeri. Lista nu cuprinde toți informatorii din 1945–1989. Lipsa unui nume de pe listă nu este o adeverință.
Eu am deschis arhiva aceasta fiindcă tatăl meu, Gheorghe Hofman, a fost luat la 31 octombrie 1980. Un student poate citi paginile. Dosarul întreg al familiei rămâne privat. CNSAS a deschis listele fiindcă legea cere verificarea unei persoane cu funcție publică. Sunt două uși deosebite.
Acțiunile trimise în instanță se caută în evidența CNSAS. Deciziile definitive stau în Monitorul Oficial, Partea a III-a. Pentru dosarul propriu, și pentru aflarea identității surselor din dosarul acela: accesul la dosar. Formularul de deconspirare stă la formulare.
Pagina aceasta e un rezumat și un credit. Nu e retipărirea jurnalului și nu e dosarul. PDF-urile stau la cei care le-au publicat. Fișierele familiei nu stau aici. Numele celor în viață nu se copiază din liste.
Transcrierea de lucru a familiei contopește două pedepse în un an și șase luni. Copia certificată a sentinței penale nr. 13 din 10 ianuarie 1981 nu e în casă. Se cere la CNSAS, dosar P 2551/2026. „Patru ani fiecare”, „doi pînă la trei ani” și „patru ani la Botoșani” sunt fraze din cărți.
Căutarea pe internet le pune la un loc. Numele vin din hârtii deosebite. Familia nu le-a ales.
Canalul-80. Rapoartele Securității numesc așa operațiunea. Cifra 80 este anul din numele de pe hârtie. Studiul CNSAS spune că oamenii dintr-unul dintre procesele care alcătuiesc Canalul-80 au fost găsiți întâmplător, la un filtru obișnuit al Miliției în Suceava, în noaptea de 18/19 octombrie 1980. Cărțile Open Doors și volumele generale despre trecerea Bibliilor nu descriu noaptea aceea și nu dau dosarului numele acesta.
Canalul Dunăre–Marea Neagră. Lucrare publică de construcție. O căutare după „Canalul-80” aduce mai ales canalul acela. Pe panoul lui Florentin Clipa, partea 14, șantierul Dunăre–Marea Neagră este locul de unde un alt om a fost eliberat în mai 1979. Fraza e a lui. Operațiunea din noaptea de 18/19 octombrie 1980 este Canalul-80.
Canalul-81. La p. 178, după Canalul-80, Dorin Dobrincu are și numele Canalul-81, un alt caz. Pasajul vine din studiul CNSAS. Panoul lui Florentin Clipa, partea 10, este lectura lui despre Canalul 81: un șlep pe Dunăre. Noaptea tatălui meu rămâne filtrul din Suceava. Canalul-81 nu intră pe harta lui.
„Canal 80-81”, cazul Răceală Ioan. Cuprinsul unei teze de doctorat de la Cluj are un capitol cu titlul acesta, despre Răceală Ioan. Capitolul nu a fost deschis și nu stă aici ca izvor. Numele Ioan Răceală apare pe panoul lui Clipa în partea despre Canalul 81. Tatăl meu este numit în partea despre Canalul-80.
EVANGHELISTUL. Nume conspirativ pe coperta dosarului de urmărire DUI nr. 1782. Cuvântul e al dosarului. În transcriere dosarul se deschide la 3 aprilie 1982. Data închiderii nu e împăcată între hârtii. Un raport din 1987 îl mai numește „autorul principal din cazul Canalul 80”. Pe prima pagină stă fiindcă așa e scris pe copertă.
BIBLIA. Numele acțiunii de grup, microfilm 45146, deschisă la 3 februarie 1981 și închisă la 5 decembrie 1985. Cartea Biblia e un titlu de carte. Închiderea dosarului nu e o propoziție despre sfârșitul unui om. Nu am un rând care să spună cine a ales cuvântul. „BIBLIA ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ” este titlul panoului lui Florentin Clipa.
Stamora-Moravița, 10 august 1980. Studiul pune și oprirea aceasta sub denumirea Canalul-80. Filtrul din Suceava, 18/19 octombrie, rămâne noaptea tatălui meu.
Creștini după Evanghelie. Numele adunării. EVANGHELISTUL rămâne cuvântul de pe copertă.
Numele conspirative ale informatorilor. Securitatea dădea informatorului un nume de acoperire. Pe notă stă numele acela, nu numele din buletin. Dicționarul de termeni al CNSAS spune că, de regulă, odată cu angajamentul, sursa primea un nume conspirativ, care putea fi stabilit de comun acord cu ofițerul: dicționarul. Același dicționar spune că angajamentul, singur, nu ajunge, și că Securitatea a luat informații și de la oameni care nu semnaseră un angajament. Pe ușa aceasta un nume conspirativ nu se publică drept persoană. EVANGHELISTUL este numele de pe coperta dosarului de urmărire, nu numele unui informator. O declarație semnată cu numele adevărat, în fața organului de cercetare, nu este un informator recrutat. Cum se citește o notă, și șapte măști din dosarul tatălui meu, stau pe pagina pentru școală. Acolo numele rămân măști. Identitatea din buletin rămâne de cerut.
Căutarea unui nume pe lista oficială stă la începutul paginii. Acolo sunt cele două liste ale CNSAS, și acolo se spune de ce lipsa unui nume nu este o adeverință.
Aceiași cinci oameni se scriu altfel de la o tipăritură la alta. Tabelul Cum se scriu numele lasă grafiile cum sunt. Pe ușa aceasta comuna se scrie Câlnic. Hârtiile scriu și Câlnic.
Aceeași poveste are patru trepte. Nu le amestec. Creditul stă pe treapta cui aparține fraza.
Fapt · pagina e fotografiată acasă
Gheorghe Hofman, fiul lui Serghie și al Victoriei, născut la 22 martie 1936 în comuna Grănicești. În octombrie 1980 avea 44 de ani. Mecanic, Rădăuți, Creștin după Evanghelie. A fost luat în arest preventiv de la 31 octombrie 1980, nu în noaptea filtrului.
Margareta Hofman, fiica lui Ioan și a Valeriei, născută la 1 iunie 1939 în aceeași comună. În octombrie 1980 avea 41 de ani. Este soția lui.
Mandatul de arestare preventivă nr. 337/B/1980, din 26 octombrie 1980, procuror Buceșchi Constantin, dispune 5 zile: de la 26 octombrie, ora 15, până la 31 octombrie, ora 15. Numărul acesta este dosarul de urmărire penală fotografiat. Nu e numărul de pe coperta instanței.
Ordonanța din aceeași zi, același dosar, scrie că urmărirea a început la 25 octombrie 1980. Încadrarea de pe ordonanță este art. 94 din Legea nr. 3/1974, difuzarea fără autorizație. Pagina dă pedeapsa prevăzută de lege, de la 3 luni la 2 ani. Intervalul este al legii, nu al sentinței.
Pe formularul de învinuit din 26 octombrie 1980 rubricile sunt umplute de organul de cercetare. Nu e o declarație lungă de mâna lui. La studii, formularul și ordonanța nu dau același număr de clase. Nu le împac. Cuvântul de la locul de muncă, pe formular, rămâne o citire nesigură. Mandatul, în transcriere, scrie Întreprinderea de panificație Rădăuți.
Transcriere de lucru · nu copia certificată
Rezumatul familiei, făcut după hârtiile din casă, pune judecata la Rădăuți și două capete: deținere ilegală de valută, 170 de ruble în august 1978, și difuzare fără autorizație de imprimate grafice și fonice, 1971–1980, primite de la Gross Paul, Kloos Mihail și alții, în județele Suceava și Botoșani. Cele două pedepse s-au contopit în un an și șase luni. Recursul, Decizia penală nr. 49, Tribunalul Județean Suceava, 31 ianuarie 1981, dosar 161/1981, a fost respins. Arestul preventiv s-a scăzut. Penitenciarul a fost la Botoșani. El și Kloos Mihail, solidar, 2.822 lei. De la el s-au ridicat 29 de imprimate grafice, 25 de imprimate fonice și un casetofon. Chitanța de confiscare din 17 noiembrie 1980, în aceeași transcriere, scrie casetofonul I.T.T. 6331-24-05.
Sentința nr. 13 din 10 ianuarie 1981 nu e în casă. Cifra de un an și șase luni este fraza transcrierii. Tabelele de mai târziu care scriu „4 ani” lângă fiecare nume sunt un rezumat, nu sentința.
Mărturie · spusa cuiva, nu sentința
Margareta Hofman a semnat o declarație la 30 octombrie 1980, în fața organului de cercetare. O comparație de lucru a mâinii, nu o expertiză, găsește corpul paginilor și semnătura „Hofman Margareta” ca aceeași mână. Ce a spus ea rămâne spusa ei. Nu o copiez aici și nu o pun în locul sentinței.
La 25 noiembrie 1980, comitetul Cultului Creștin după Evanghelie din Rădăuți scrie că a fost corect și nu a avut nicio abatere în adunare. Patru semnături. Numele nu se copiază aici. Hârtia este o referință a adunării. Pe hărțile casei, ziua aceasta este adunarea, nu procesul. Studiul CNSAS pune procesul la Suceava tot de la 25 noiembrie 1980. Rămân amândouă până la sentința certificată.
Formularul lui din 26 octombrie nu este mărturia lui scrisă de mâna lui. Tortura și injecțiile din raportul ALRC sunt fraza comitetului. Nu am în casă o pagină semnată de el care să le spună.
Tipărit de alții · creditul lor, fraza lor
Amnesty International, Report 1981, pp. 314–315, și Report 1982, p. 287. Arest lângă Rădăuți, judecată cu ușile închise la Rădăuți, termene între un an și jumătate și patru ani pentru grup, grațiere la 20 august. Zvonul despre un bărbat de 26 de ani rămâne neverificat de Amnesty. Nu îl leg de tatăl meu.
Keston College, Religion in Communist Lands, vol. 10, nr. 2, 1982, pp. 218–226, retipărește raportul ALRC, afiliat la Christian Solidarity International. La p. 225: doi până la trei ani, proces la Botoșani, tortură, injecții pentru Paul Gross și Mihai Closs. Nota „Ed.” este a redacției Keston, nu a comitetului. Decretul din nota de la p. 218 este datat 23 august 1981. Scanarea, cu îngăduința Keston Institute, stă la biblicalstudies.org.uk.
Elis Neagoe-Pleșa și Liviu Pleșa, „Cultele neoprotestante din România în perioada 1975–1989”, după rapoarte ale Securității: filtrul din Suceava, șapte saci, 576 de Biblii rusești, 167 de broșuri, 40 de casete, depozit la Karlsruhe, cinci arestați, sentința nr. 13. Termenul pe care îl au este al lui Paul Gross: patru ani, grațiat la 22 august 1981, Decretul 189/1981. Opt nume de amendați rămân în studiu. Aceiași autori, în Petcu (coord.), Partidul, Securitatea și cultele, Nemira, 2005, pp. 379–381, prin Dorin Dobrincu, Polirom, 2018, pp. 177–178. Nu spun că PDF-ul și capitolul sunt aceeași pagină.
Panoul lui Florentin Clipa, în volumul de pe site, este lectura lui. Unde un tabel de mai târziu pune patru ani lângă fiecare nume, transcrierea familiei nu îl urmează pentru tatăl meu.
Ipoteză · a noastră, sau a lor, și e scrisă așa
Că cei cinci din articolul Christianity Today, februarie 1983, ar fi Canalul-80 este inferența noastră. Articolul nu dă nume. Că depozitul din Karlsruhe ar fi al Hoffnung und Hilfe este o ipoteză: asociația vorbește despre transporturi din 1972, studiul dă orașul și nu dă numele ei. Că și Matei Fakner ar fi fost grațiat, pentru acordul de emigrare din 21 ianuarie 1982, este concluzia autorilor studiului, nu un rând din sentință.
Stamora-Moravița, 10 august 1980, în același studiu, și articolul Aleksandrei Đurić-Milovanović din 2012 sunt o altă oprire sub numele Canalul-80. Nu e noaptea filtrului din Suceava. Hidden Galleries, piesele 215 și 220, sunt un caz din 1985. Mary Heimann, „Christian Outlaws”, 2025, este cadru, nu fișa aceasta. Christian Science Monitor, 13 octombrie 1983, nu dă numele din caz.
Mai trebuie cercetat · nu e în casă, sau hârtiile nu se împacă
Copia certificată a sentinței nr. 13 și textul întreg al deciziei de recurs. Ziua eliberării și fișa de la Penitenciarul Botoșani. Care instanță a judecat fondul: transcrierea spune Rădăuți, studiul spune Suceava. Care din cele trei date de august 1981 îl privește pe el: 20 august la Amnesty, 22 august pentru Gross în studiu, 23 august în nota Keston. Articolul scris pe sentință. Numărul de clase. Cuvântul de la locul de muncă. Audierea din Senatul SUA, 27 iulie 1981, și cele două mape Keston de la Baylor, Box 4 F7 și Box 17 F9, nu sunt deschise aici. Dosarul 3339/1980 nu este în hârtiile din casă.
Gheorghe Hofman, mecanic din Rădăuți, Creștin după Evanghelie. Pe hârtiile familiei a fost luat la 31 octombrie 1980, după filtrul Miliției din noaptea de 18/19 octombrie la Suceava. Transcrierea pune judecata la Rădăuți. Urmărirea penală fotografiată acasă este dosarul 337/B/1980. Recursul: Decizia penală nr. 49, Tribunalul Județean Suceava, 31 ianuarie 1981, dosar 161/1981, respins. Arestul preventiv s-a scăzut. Botoșani a fost penitenciarul.
Statul n-a scris „trafic de Biblii”. Transcrierea pune două capete: deținere ilegală de valută, 170 de ruble în august 1978, și difuzare fără autorizație de imprimate grafice și fonice, 1971–1980, primite de la Gross Paul, Kloos Mihail și alții, în județele Suceava și Botoșani. Cele două pedepse s-au contopit în un an și șase luni închisoare. El și Kloos Mihail, solidar, 2.822 lei.
Hărțile casei țin locurile: Europa, drumul cărților, după arest. Panoul lui Florentin Clipa stă la BIBLIA ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ.
Trei publicații, trei săli. Nu le îndrept eu. Le așez lângă hârtia familiei.
| Hârtiile familiei | Amnesty, 1981 | Keston, p. 225 | Studiul CNSAS | |
|---|---|---|---|---|
| Instanța | Transcrierea: judecata la Rădăuți. Dosar penal fotografiat: 337/B/1980. Recurs: 161/1981, Tribunalul Suceava. | o instanță la Rădăuți, cu ușile închise | un proces la Botoșani | proces la Suceava, din 25 noiembrie 1980 |
| Penitenciar | Botoșani | nu îl dă ca sală de judecată | pune procesul la Botoșani | nu dă penitenciarul în pasajul acesta |
| Lungime | Transcrierea: două pedepse contopite în un an și șase luni. Sentința nr. 13 / 10 ianuarie 1981. Copia certificată nu e în casă. | între un an și jumătate și patru ani, pentru grup, plus amendă. Nu e cifra tatălui meu, singur. | doi până la trei ani | aceeași sentință nr. 13. Autorii scriu că au termenul numai pentru Paul Gross: patru ani închisoare corecțională și trei ani interzicerea unor drepturi. Nu „patru ani fiecare”. |
| Eliberare | Recurs respins 31 ianuarie 1981, Decizia penală nr. 49, dosar 161/1981. Ziua eliberării nu e pe hârtiile din casă. | raportul din 1982: cei cinci, eliberați după decretul de grațiere din 20 august | nota editorului: toți cinci, prin amnistia din august 1981 | Gross, grațiat la 22 august 1981, Decretul 189/1981. Pentru tatăl meu, studiul nu dă ziua. |
Credit · raportul pe 1981 · pp. 314–315
Amnesty International scrie că un grup de creștini a fost arestat lângă Rădăuți în octombrie 1980, când încerca să ducă Biblii în Uniunea Sovietică. Scrie că ar fi fost bătuți ca să dea informații și mărturisiri. Mai notează un zvon, din surse din Europa de Vest, că un bărbat de 26 de ani ar fi murit în urma bătăii. Amnesty spune că nu a putut verifica zvonul acela. Nu îl leg de tatăl meu.
În ianuarie 1981, cel puțin cinci au fost judecați cu ușile închise de o instanță din Rădăuți: Michael Kloos, Manfred Herberth, Gheorghe Hofman, Mathias Fackner și Paul Gross. Amnesty scrie că au primit termene între un an și jumătate și patru ani, și amendă, pentru deținere ilegală de valută și pentru contrabandă. Amnesty i-a adoptat ca deținuți de conștiință și scrie că motivul real a fost încercarea de a distribui Biblii.
Amnesty International Report 1981, capitolul România.
Credit · raportul pe 1982 · p. 287
După decretul de grațiere din 20 august, Amnesty scrie că au fost eliberați și cinci creștini condamnați în ianuarie la termene între un an și jumătate și patru ani, în legătură cu trecerea de Biblii în URSS. Pe pagina aceasta nu îi numește. Trimite la raportul din 1981.
Amnesty International Report 1982, capitolul România.
Credit · Religion in Communist Lands · vol. 10, nr. 2, 1982, pp. 218–226
Raportul e alcătuit de Comitetul Creștin Român pentru Apărarea Drepturilor Credincioșilor (ALRC), afiliat la Christian Solidarity International, cu sediul în Elveția. Semnătura tipărită: The Romanian Committee of Christian Solidarity International. Keston College l-a retipărit în jurnal și a pus notele marcate „Ed.” Data tipărită e „Romania, 22 March 1981”. În același text sunt și fapte din 1982, așa că data de pe pagină nu acoperă tot raportul. Anunțul de adunare generală Keston, de pe ultima pagină, nu face parte din raport.
Pe scurt, raportul strânge cazuri din 1981 și din primele luni ale lui 1982: închisoare, biserici închise sau stricate, amenzi, cărți și foi luate, presiune la școală și la serviciu, atacuri în presă, pașapoarte refuzate. Nu copiez aici fiecare nume din cele nouă pagini.
Pagina 225 · engleza jurnalului
In January 1981, five believers accused of distributing Bibles in Romania and the USSR were imprisoned for periods of two to three years after a trial in Botoșani. These were Gheorghe Hofman, Mathias Fahner, Paul Gross, Manfred Herbert and Mihai Closs. Before that they were tortured by the security police. Paul Gross and Mihai Closs were injected with drugs to break their will and reveal all that they knew. In connection with this, the following were also interrogated and searched in their homes: Mihai Romaniuc, Ioan Latan, Filip Tăbăcaru, Pricob Tărniceru, Bocan. Other Christians were beaten.
Nota editorului, nu a autorilor: „They were all released under the amnesty of August 1981.” Mai jos, aceeași pagină vorbește iar de „the five Christians sentenced in the trial in Botoșani”.
Asta e fraza lor despre tatăl meu. „Doi pînă la trei ani” și „proces la Botoșani” rămân fraza jurnalului. Lângă ea stă transcrierea familiei: un an și șase luni, judecata la Rădăuți, penitenciarul la Botoșani. O notă mai veche a editorului, la p. 218, descrie decretul din 23 august 1981: grațiere pentru pedepse de până la cinci ani, și o șesime scăzută pentru pedepsele între cinci și opt ani.
Scanarea online, cu îngăduința Keston Institute: biblicalstudies.org.uk, rcl/10-2_218.pdf.
Credit · Elis Neagoe-Pleșa, Liviu Pleșa
Studiul confirmă filtrul Miliției Suceava din noaptea de 18/19 octombrie 1980. Două mașini cu numere de Alba, conduse de Paul Gross, din Câlnic, județul Alba, și de Matei Fakner, din Sebeș. În portbagaje, șapte saci: 576 de Biblii în limba rusă, 167 de broșuri și 40 de casete. Materialele, scrie studiul după rapoartele Securității, veneau dintr-un depozit din Karlsruhe.
Cinci oameni arestați, toți Creștini după Evanghelie: Paul Gross, Matei Fakner, Gheorghe Hoffman din Rădăuți, Mihail Kloos din Miercurea Sibiului și Manfred Herbert din Sibiu. Studiul mai numește opt persoane amendate. Numele lor rămân în studiu.
Capetele de acuzare, în cuvintele studiului, sunt valută, difuzare fără autorizație a imprimatelor și a benzilor, și, pentru o parte dintre ei, complicitate la trecerea bunurilor peste frontieră prin alte locuri decât vama. Pentru tatăl meu, rândurile studiului tipăresc complicitatea și difuzarea, fără articolul de valută. Transcrierea de lucru pune ambele: 170 de ruble în august 1978, și imprimate fără autorizație între 1971 și 1980. Hârtiile familiei rămân deasupra studiului. Copia certificată spune articolul de pe sentință.
Procesul, scrie studiul, a fost la Suceava, din 25 noiembrie 1980. Pe hărțile casei, 25 noiembrie este adunarea, nu ziua procesului. Rămân amândouă, până la sentința certificată. Cei cinci au fost condamnați prin sentința nr. 13 din 10 ianuarie 1981. Autorii scriu că, la data studiului, aveau termenul numai pentru Paul Gross: patru ani de închisoare corecțională și trei ani interzicerea unor drepturi, grațiat la 22 august 1981 prin Decretul nr. 189/1981. Că și Matei Fakner ar fi fost grațiat, pentru că la 21 ianuarie 1982 a primit acordul de emigrare în RFG, este concluzia lor, nu un rând din sentință.
Același studiu pomenește și o altă oprire, la Stamora-Moravița, la 10 august 1980: broșuri, casete, vederi. E tot sub numele Canalul-80. Nu e filtrul de la Suceava și nu e noaptea tatălui meu.
Trimiterea de arhivă din notă: fond Documentar, dosar 141, vol. 1, f. 127–128, și dosar 146, vol. 3, f. 4, 31, 33, 50, 51, 57–68.
Copia de pe Wayback, când cnsas.ro nu răspunde: studiul PDF. Aceiași autori stau și în volumul coordonat de Adrian Nicolae Petcu, Partidul, Securitatea și cultele, 1945–1989, Nemira, 2005, pp. 379–381, pasajul citat deja pe ușa din față, prin Dorin Dobrincu, Polirom, 2018, pp. 177–178.
| Hârtiile românești | Amnesty | Keston | Studiul CNSAS |
|---|---|---|---|
| Hofman Gheorghe | Gheorghe Hofman | Gheorghe Hofman | Gheorghe Hoffman |
| Kloos Mihail, și Kloss | Michael Kloos | Mihai Closs | Mihail Kloos |
| Fakner Matei, și Farner | Mathias Fackner | Mathias Fahner | Matei Fakner |
| Herberth Manfred | Manfred Herberth | Manfred Herbert | Manfred Herbert |
| Gross Paul | Paul Gross | Paul Gross | Paul Gross, și o dată Paul Gros |
Lăsăm grafiile cum sunt tipărite. Nu fac din ele persoane noi pe ușa aceasta.
Rândurile de mai jos nu îl numesc pe tatăl meu. Unde legătura e a noastră, scrie așa.
Inferența noastră · nu o afirmație a articolului
Christianity Today, „Time to Cry Enough!”, februarie 1983, scrie că în martie 1981 senatorul Mark Hatfield și alți șase senatori au intervenit pentru cinci creștini români închiși și amendați pentru distribuire de Biblii, și că apoi a venit o amnistie. Articolul nu dă nume. Că ar fi Canalul-80 este inferența noastră, din număr, din lună și din amnistie.
Altă oprire · Stamora Moravița
Aleksandra Đurić-Milovanović, „Smuggling Bibles”, Occasional Papers on Religion in Eastern Europe 32, nr. 4, 2012: articolul. E o altă captură de pe Canalul 80, la Stamora Moravița, nu filtrul de la Suceava.
Fără nume
Christian Science Monitor, 13 octombrie 1983, scrie despre distribuitori de Biblii condamnați în 1980–1981. Nu dă numele din cazul acesta.
Ipoteză
Hoffnung und Hilfe e.V. vorbește despre transporturi de ajutor din Karlsruhe, din 1972. Că depozitul din studiul CNSAS ar fi al lor este o ipoteză. Studiul dă depozitul din Karlsruhe. Nu dă numele asociației acesteia.
Context · nu dosarul acesta
Mary Heimann, „Christian Outlaws”, 2025: PDF. Cadru pentru trecerea Bibliilor în Europa Războiului Rece. Nu e fișa tatălui meu.
Hidden Galleries, piesa 215 și piesa 220, sunt un alt caz, din 1985, cu numere de Karlsruhe. Nu le lipim de 1980.
Nu le-am citit. Le las aici ca să nu pară că ar fi deja în pagină.