Hofman Fund · istoria familiei · documente din anii 1980

Tatăl meu, în dosarele Securității

Cum au fost urmărite credința, familia și viața lui de zi cu zi — și de ce contează să cunoaștem această istorie.

Tatăl meu, Gheorghe Hofman, apare în aceste documente prin întâlnirile lui, credința lui și dorința de a pleca din țară. Notele urmăresc lucruri obișnuite: o vizită, o mulțumire în biserică, locul unde mergea cu stupii. Citite împreună, ele arată cât de departe putea pătrunde supravegherea în viața unei familii.

01 · Ce s-a întâmplat

De la Biblii confiscate la ani de urmărire

În noaptea de 18 spre 19 octombrie 1980, la Suceava, un filtru al Miliției oprește două mașini. Potrivit studiului CNSAS citat în pagina de izvoare, descoperirea a fost întâmplătoare. În portbagaje se aflau șapte saci: 576 de Biblii rusești, 167 de broșuri și 40 de casete.

În rapoarte, cazul poartă numele Canalul-80. Este denumirea folosită de autorități, cu anul în nume; familia nu a ales-o.

Tatăl meu, Gheorghe Hofman, fiul lui Serghie și al Victoriei, s-a născut la 22 martie 1936, în Grănicești. Era mecanic în Rădăuți și făcea parte din comunitatea Creștinilor după Evanghelie. În octombrie 1980 avea 44 de ani; mama mea, Margareta Hofman, avea 41 de ani.

Oprirea mașinilor și începutul arestului preventiv sunt momente distincte. În documentarea folosită aici, arestul preventiv începe la 31 octombrie 1980.

Pentru sentința din 10 ianuarie 1981, transcrierea de lucru a familiei indică două pedepse contopite în un an și șase luni. Copia certificată rămâne de obținut prin CNSAS. Mențiunea „patru ani” apare în cărți și nu coincide cu această transcriere. Păstrăm diferența vizibilă până la verificarea documentului.

Chitanța de confiscare din 17 noiembrie 1980 enumeră, între altele, un casetofon I.T.T. 6331-24-05. Casetele puteau duce o predică dintr-un loc în altul. Pentru familie, aparatul avea o întrebuințare firească; în documentele cazului, el apare între bunurile confiscate.

O notă din 11 septembrie 1981 consemnează că tatăl meu revenise din detenție și vorbise în adunarea penticostală din Rădăuți. Mulțumise pentru ajutorul dat familiei în absența lui. Persoana care îi oferise cuvântul nu este numită pe această pagină.

Nota nu stabilește data exactă a eliberării. Arată însă că urmărirea continua după întoarcerea acasă: chiar și mulțumirea adresată comunității ajungea la Securitate.

În transcriere, dosarul de grup BIBLIA este deschis la 3 februarie 1981 și închis la 5 decembrie 1985. Această închidere nu înseamnă că toate formele de urmărire încetaseră. În documentarea dosarului de urmărire apare și o notă din 17 iulie 1988.

02 · Cum citim o notă

Cine raportează, cine primește, ce urmează

În exemplul de mai jos, începutul notei identifică ofițerul, sursa, data și casa de întâlnire. Mai jos apare rubrica N.L., în care ofițerul consemnează folosirea informației și sarcinile date sursei. Abrevierea nu este explicată pe formularul consultat; o păstrăm ca atare.

Aceasta este o schemă explicativă, nu o scanare. Originalul rămâne în arhiva familiei. Nu îl reproducem integral aici, deoarece conține și nume ale altor persoane care pot fi în viață.

Potrivit notei din 14 septembrie 1984, sursa îl întreabă pe tatăl meu despre plecarea în Germania de Vest. El spune că încă nu primise aprobarea și își atinge buzunarele hainei, sugerând că avea ceva pregătit. În aceeași perioadă, sursa merge și într-un loc unde erau așteptați turiști baptiști din America.

Acestea sunt relatările consemnate în document. Ele arată interesul urmăririi pentru plecări, contacte și vizite; nu trebuie confundate cu o relatare directă a tatălui meu.

În alte note ale aceleiași surse, rubrica N.L. menționează urmărirea prin dosar și cere aflarea localității unde tatăl meu mergea vara cu stupii. O activitate obișnuită devenea o sarcină de supraveghere.

Notele lui «Predescu Virgil» sunt bătute la mașină în 1981–1983 și scrise de mână în 1983–1984. Mașina de scris și pixul sunt tehnologia dosarului. O copie putea pleca la alt ofițer. Pe o notă din 1981, copia este trimisă către lt. maj. Cuciureanu Gheorghe, care deservea informativ Liceul industrial nr. 1. Nu repet aici persoanele din acea notă.

03 · Sursele și ofițerii

Șapte nume conspirative, identități încă neconfirmate

Tabelul rezumă inventarul de lucru al familiei, nu întreaga rețea a Securității. Numărul de note se referă la materialele inventariate aici. Trei nume sunt citite nesigur, iar identitățile reale rămân de verificat prin CNSAS. Un nume conspirativ nu trebuie atribuit unui vecin sau unei cunoștințe pe baza asemănării.

Deschide fișele celor șapte surse

«Predescu Virgil»

Sursa cu cele mai multe note în acest inventar. Se întâlnește cu maiorul, pe atunci căpitan, în casa «Hurmuz». Îl vede pe tatăl meu la Auto Service. Intră în casa familiei și vorbește cu soția. Opt note. Notele arată că informațiile puteau proveni și din întâlniri în locuința familiei.

«Alecu»

Patru note, primite de căpitanul Mihalcea. Trei sunt bătute la mașină în casa «Pensionara». Nota din 11 septembrie 1981 este cea cu mulțumirea din adunare, după detenție. «Alecu» este sursa ofițerului. Nu este un dosar care l-ar face pe tatăl meu informator. Celelalte note ale acestei surse numesc persoane care pot fi în viață. Nu le retipăresc.

«Gheorghina»

O singură notă, 31 martie 1983, întocmită de plutonierul Budeanu, nu de Mihalcea. Casa este tot «Hurmuz». Aceeași casă nu face din două surse același om. Corpul notei nu e retipărit aici.

«Marian»

O notă, aprilie 1984, casa «Laura». Corpul numește o altă persoană. Numele acelei persoane nu este publicat aici. N.L. copiază nota la dosar și îi lasă sursei sarcina să urmărească mai departe.

«Chiric[ă] Emil»

Numele este citit dintr-o semnătură de mână și nu poate fi stabilit cu certitudine. Două note scurte: tatăl meu stă mai mult acasă, iar sursa se uită cine îl vizitează. N.L. spune că este lucrat în cadrul serviciului și că sursa primește sarcini în legătură cu el. Lectura «Lada» pentru casa de întâlnire rămâne nesigură.

Vecinul

O notă, 6 septembrie 1984. Numele de pe semnătură nu poate fi stabilit cu certitudine. Poate fi «Morariu». Poate fi alt cuvânt. Casa nu se citește. Sursa scrie că l-a întâlnit de mai multe ori pe tatăl meu și că acesta vorbea despre o mutare. Nu public la cine mergea în vizită. N.L. îl ține în lucru. Rândul despre turiștii americani rămâne de descifrat și nu este tratat ca informație confirmată.

«Vasilache»

O notă, 17 iulie 1988. Numele și casa sunt lecturi nesigure. Semnătura nu intră în fotografie. Corpul numește persoane care pot fi în viață, așa că rămâne neretipărit. Nota arată că documentarea urmăririi ajunge până în 1988.

Rolul ofițerilor

Mihalcea Aurel primește cele mai multe note: căpitan în 1981–1983, maior din 1984, Securitatea Orașului Rădăuți. El scrie N.L. pe notele lui. O notă nu este a lui: 31 martie 1983, plutonier Budeanu, sursa «Gheorghina». Cuciureanu Gheorghe este numit ca ofițerul către care pleacă o copie, la liceu. Aceste mențiuni îi identifică în rolul de ofițeri care primesc informația, distinct de sursele care o furnizează.

Foaia din 11 septembrie 1981 poartă ștampila în sus: colonel Rangu Constantin, șeful Securității județului, și lt. col. Ursu Mihai, șeful Serviciului I, cu ștampila rotundă peste o parte din nume. Șeful Securității orașului este pe aceeași ștampilă. Numele lui de familie este acoperit de tuș și nu îl transcriem ca sigur. Ștampilele arată circulația notei în structura instituției.

O căutare după nume, fără documente care să confirme identitatea, poate confunda persoane diferite. Referințele la numele Mihalcea Aurel din cărțile despre Gherla și Caraș-Severin nu sunt folosite aici pentru identificarea ofițerului din Rădăuți. Listele publice CNSAS nu au putut fi verificate integral în documentarea inițială; absența unui rezultat nu este o concluzie despre o persoană.

04 · Ce învățăm astăzi

Cum protejăm libertatea și încrederea

Citind dosarul, mă întorc la o întrebare: cum ajunge viața obișnuită a unui om să fie tratată ca o amenințare? În aceste note, credința, vizitele și dorința de plecare devin obiecte de supraveghere.

Comparațiile cu prezentul cer prudență. Un telefon, o cameră sau un cont online nu dovedesc, prin simpla lor existență, un sistem de represiune. Contează cine folosește informația, în ce scop și cum poate persoana afectată să conteste un abuz.

Un exemplu documentat: China, raportul Freedom House din 2024

Raportul Freedom on the Net 2024 — China acoperă perioada 1 iunie 2023 – 31 mai 2024. Acordă Chinei 9 puncte din 100, calificativul „Not Free”, și descrie sancționarea unor activități online precum discutarea credinței, distribuirea știrilor și comunicarea cu persoane din străinătate.

Această sursă permite discutarea unui risc concret pentru libertate. Nu dovedește că tehnologiile, instituțiile sau experiențele sunt identice cu cele din dosarul tatălui meu. Este un exemplu pentru perioada indicată, nu o evaluare actualizată a tuturor țărilor.

05 · Surse și verificări

Ce știm și ce mai trebuie lămurit

Paginile publice ale CNSAS nu sunt catalogul tuturor informatorilor din 1945–1989. Ele listează persoane verificate pentru o funcție sau o demnitate publică, și cadre a căror verificare a fost cerută. De pe Fosta Securitate se deschid lista colaboratorilor și lista cadrelor. La 10 septembrie 2026, pagina lor scria 4.927 de ofițeri și subofițeri și 1.082 de colaboratori. Lipsa unui nume nu este o adeverință. Acțiunile în instanță: evidența CNSAS. Pentru identitatea din dosarul propriu: accesul la dosar și formularul de deconspirare.

Numele care se amestecă pe internet — Canalul-80, canalul Dunăre–Marea Neagră, Canalul-81, EVANGHELISTUL, BIBLIA — sunt lămurite la izvoare. Zilele stau în calendar.

06 · Întrebări de discutat

Pentru tineri, familie și comunitate

Pagina poate fi citită individual, în familie sau la școală. Pentru o discuție scurtă, începeți cu întrebările 1, 4, 6 și 9. Discutați documentele și efectele urmăririi, fără a ghici identități. Întrebarea 10 rămâne deschisă până la verificarea prin CNSAS.

1. Pe copertă scrie EVANGHELISTUL. Pe notă scrie «Predescu Virgil». Care nume este al omului urmărit? Care este al celui care raportează? De ce contează că nu sunt același fel de nume?
2. Casa are și ea un nume: «Hurmuz», «Pensionara», «Laura». Ce ascunde un nume de casă? De ce două surse în aceeași casă nu sunt, din acest singur fapt, același om?
3. Din cele patru rânduri din capul notei, care rând poate fi un om cu grad, și care rând identifică sursa prin numele conspirativ? Unde stă N.L., și cine îl scrie?
4. N.L. îi dă sursei sarcina să afle unde merge tatăl meu cu stupii vara. De ce ar vrea un stat drumul unor stupi? Ce altă faptă obișnuită din pagina aceasta este tratată la fel?
5. Filtrul din 18/19 octombrie 1980 nu era o cameră. Ce a fost de ajuns ca să oprească mașinile? Ce ar adăuga o cameră? Ce nu ar schimba?
6. Arestul preventiv începe la 31 octombrie 1980. Tatăl meu avea 44 de ani, mama mea 41. Nota din 11 septembrie 1981 îl găsește deja acasă, vorbind în adunare. Ce îți spune faptul că notele continuă până în 1988?
7. Trei lecturi nu sunt sigure: «Chiric[ă] Emil», «Morariu», «Vasilache». Ce face un cercetător cu un cuvânt pe care nu îl poate citi? Ce risc apare dacă îl publică drept un nume citit cu certitudine?
8. Un nume care lipsește de pe lista publică a CNSAS nu este o adeverință. Scrie două motive, din pagina aceasta.
9. Raportul Freedom House despre China, 2024, numește pedeapsa pentru credință și pentru legătura cu cei de peste graniță. Ce asemănări putem discuta cu documentele familiei? Ce diferențe și limite trebuie să păstrăm în comparație?
10. Identitatea reală a celor șapte este încă «de cerut». Unde se cere? De ce pagina aceasta nu o publică înainte de răspuns?