Hofman Fund · alt caz, nu Canalul-80 · Keston, 1981–1982
Înapoi la arhivă · Documente din dosar · Canalul-80 · Keston News Service nr. 115
Vezi și. Despre cazul tatălui meu, Canalul-80: izvoarele tipărite · raportul din 1981, «Adevăruri care nu pot fi ascunse».
Cazul Klaus Wagner, 1981–1982 („Canalul 81”)
Un pliant tipărit în engleză, în 1982, cere rugăciune pentru unsprezece creștini din România, condamnați la ani grei de închisoare pentru că au împărțit Biblii. Primul numit este Klaus Wagner. Nu este cazul tatălui meu. Îl pun aici, separat, pentru că pliantul stă în aceeași colecție Keston cu portretul tatălui meu și cu ale celorlalți patru din Canalul-80.
Ce este pagina aceasta. Tot ce scrie mai jos despre cei unsprezece vine din ce e tipărit pe pliant și din etichetele Keston. Se citește „un pliant din 1982 spune” și „eticheta Keston spune”, nu „s-a dovedit”. Nu am hârtii de instanță din acest caz. Unde un studiu deja citat pe site spune altceva, rămân amândouă. Într-o secțiune aparte, mai jos, stă și ce spun alte surse publicate, fiecare cu trimiterea ei; nu vin din dosarul tatălui meu.
Sursa: Keston Center for Religion, Politics and Society, Baylor University, colecția „Photographs of Members of Christian Evangelical Church of Romania (Romanian Brethren)”, ml-keston-pho_ro-bre-028: pliantul, piesa ml-keston-pho_ro-bre-028-01-02a; fotografia lui Klaus Wagner, piesa ml-keston-pho_ro-bre-028-10-01. Imaginile sunt micșorate pentru web. Scanările întregi stau la Baylor: pliantul · Klaus Wagner.

Pliantul întreg. Apasă aici dacă vrei să continui.
Ce scrie pliantul
Textul, cum e tipărit, în engleză:
Pliant tipărit · Keston ml-keston-pho_ro-bre-028-01-02a
PRAY FOR US, that the Word of the Lord may run and be glorified.
Eleven Christians in Romania have been condemned to unusually long prison sentences and heavily fined for unofficially distributing Bibles.
On 17.12.81 to 6 years’ imprisonment: Klaus Wagner (31), Fibia (24) and Maria Delapeta (27).
On 6.3.82 imprisoned in 2 cells, 4 in each: Constantin Georgescu (2 children) for 6 years; Silviu Cioată (3 children), Horst Feder (2 children), Hans Holzmann (5 children) and Ioan Răceală (2 children) each for 5 1/2 years; Mircea Cioată (3 children), Petru Furnea (4 children) and Ioan Toader (1 child) each to 5 1/4 years.
Sub fotografii: Fibia Delapeta · Maria Delapeta · Mircea Cioată · Silviu Cioată · Klaus Wagner · Constantin Georgescu · Hans Holzmann · Ioan Toader
Pe românește, textul spune: unsprezece creștini din România au fost condamnați la pedepse de închisoare neobișnuit de lungi și la amenzi grele pentru că au împărțit Biblii fără aprobare. La 17.12.81, la șase ani de închisoare: Klaus Wagner (31 de ani), Fibia (24) și Maria Delapeta (27). La 6.3.82, închiși în două celule, câte patru în fiecare: Constantin Georgescu, șase ani; Silviu Cioată, Horst Feder, Hans Holzmann și Ioan Răceală, câte cinci ani și jumătate; Mircea Cioată, Petru Furnea și Ioan Toader, câte cinci ani și un sfert. Traducerea e a noastră.
Cei unsprezece, după pliant
Numele sunt scrise ca pe pliant. Coloanele din dreapta pun alături ce scrie studiul lui Dorin Dobrincu, deja citat pe pagina panoului, și cum scrie numele panoul lui Florentin Clipa, partea 10. Celulele colorate arată unde nu se potrivesc. Nu aleg între ele.
| Numele, ca în pliant | Ziua, în pliant | Pedeapsa, în pliant | Poză în pliant | Studiul Dobrincu, 2018, p. 178 | Panoul Clipa, partea 10 |
|---|---|---|---|---|---|
| Klaus Wagner | 17.12.81 | 6 ani | da | 6 ani, din care execută 5 (sentința nr. 1967/19 decembrie 1981) | Klaus Wagner |
| Fibia Delapeta | 17.12.81 | 6 ani | da | „Fidia Delapeta”: 6 ani, din care execută 5 (aceeași sentință) | Fidia Delapeta |
| Maria Delapeta | 17.12.81 | 6 ani | da | 6 ani, din care execută 5 (aceeași sentință) | Maria Delapeta |
| Constantin Georgescu | 6.3.82 | 6 ani | da | 6 ani (sentința nr. 368/6 martie 1982, Judecătoria Ploiești) | Costel Georgescu |
| Silviu Cioată | 6.3.82 | 5 ani și 6 luni | da | 5 ani și 6 luni | Silviu Cioată |
| Horst Feder | 6.3.82 | 5 ani și 6 luni | nu | 5 ani și 3 luni | Horst Feder |
| Hans Holzmann | 6.3.82 | 5 ani și 6 luni | da | „Johann Holzmann”: 5 ani și 6 luni | Johann Holzmann |
| Ioan Răceală | 6.3.82 | 5 ani și 6 luni | nu | 5 ani și 3 luni. Studiul din 2005 pe care Dobrincu îl citează nu îi dă nicio pedeapsă; rămâne o întrebare deschisă. | Ioan Răceală |
| Mircea Cioată | 6.3.82 | 5 ani și 3 luni | da | 5 ani și 3 luni | Mircea Cioată |
| Petru Furnea | 6.3.82 | 5 ani și 3 luni | nu | 5 ani și 6 luni | Petru Furnea |
| Ioan Toader | 6.3.82 | 5 ani și 3 luni | da | 5 ani și 3 luni | Ioan Toader |
Unde sursele nu se potrivesc. Pliantul scrie 17.12.81; studiul dă sentința nr. 1967 din 19 decembrie 1981. Pliantul scrie că la 6.3.82 cei opt au fost „imprisoned”; studiul dă, pentru aceeași zi, sentința nr. 368 a Judecătoriei Ploiești. Pentru Horst Feder, Ioan Răceală și Petru Furnea, pliantul și studiul dau pedepse diferite. Pliantul scrie Fibia și Hans; studiul și panoul scriu Fidia și Johann; panoul scrie Costel pentru Constantin Georgescu. Studiul mai scrie că, în primul proces, au fost judecate zece persoane și că cei condamnați din biserica creștină după Evanghelie au fost eliberați prin Decretul nr. 200 din 27 iulie 1982. Pliantul nu știe de eliberare.
O fotografie din colecția Keston

Un alt portret din colecția Keston e ținut deocamdată deoparte, până la învoirea familiei.
Ce leagă cazul acesta de Canalul-80, cât arată sursele
- Aceeași colecție Keston. Keston pune pliantul, fotografia lui Klaus Wagner și portretul familiei Feder în aceeași colecție, „Romanian Brethren”, ml-keston-pho_ro-bre-028, cu portretul tatălui meu și cu ale celorlalți patru din Canalul-80: Paul Gross, Matei Fakner, Mihail Kloos și Manfred Herbert. Pe eticheta portretului Feder scrie, ca pe ale lor, „RO/Brethren”.
- Același panou. Panoul lui Florentin Clipa are Canalul 80 la partea 8 și Canalul 81 la partea 10. Partea 10 îi numește pe aceiași oameni, cu Klaus Wagner din Sighișoara drept capul rețelei, și povestește un șlep pe Dunăre. Povestea șlepului e a panoului; pliantul nu o spune.
- Două cazuri, nu unul. Studiul din 2005 al Elis Neagoe-Pleșa și Liviu Pleșa, „Cultele neoprotestante din România în perioada 1975–1989”, pp. 26–27 în copia CNSAS, și studiul lui Dorin Dobrincu, la pp. 177–178, care îl citează, le tratează ca operațiuni separate. Studiul din 2005 scrie că, în cadrul acțiunii «Canalul-81», la 17 septembrie 1981, Securitatea județului Mehedinți a găsit un număr mare de materiale religioase aduse pe Dunăre cu un șlep din Germania Federală; pentru grupul de opt a urmat sentința nr. 368 din 6 martie 1982 a Judecătoriei Ploiești. Amnesty International, Report 1982, pp. 288–289, descrie vasul și arestările, dar nu folosește numele «Canalul 81».
- Niciun om comun. Pe coperta dosarului Canalul-80 și în actul de acuzare din 30 noiembrie 1980, din arhiva tatălui meu, stau numai tatăl meu, Paul Gross, Mihail Kloos, Matei Fakner și Manfred Herbert. Niciunul dintre cei unsprezece de pe pliant nu e printre ei. Nu am găsit, în acest dosar, nicio hârtie care să lege un om din un caz de celălalt.
Ce nu pun aici
În aceeași colecție Keston mai sunt două fotografii ale familiei Feder cu copii mici. Nu le pun pe site. Mai sunt două fotografii fără etichetă cu nume, pe care nu le-am identificat, și un pliant din 1982 despre șase femei arestate în Uniunea Sovietică, care nu ține de România. Nici acestea nu sunt aici.
Ce spun alte surse publicate
Cele de mai jos nu vin din dosarul tatălui meu. Vin din surse deja publicate, fiecare cu trimiterea ei. Unde nu se potrivesc, rămân amândouă.
Studiul din 2005 al Elis Neagoe-Pleșa și Liviu Pleșa, „Cultele neoprotestante din România în perioada 1975–1989” (pp. 26–27 în copia PDF de pe site-ul CNSAS; tipărit în Adrian Nicolae Petcu, coord., Partidul, Securitatea și cultele, 1945–1989, București, Nemira, 2005), este studiul pe care îl citează Dobrincu. El pune pe Klaus Wagner și pe surorile Delapeta în primul proces, al celor zece, dintre care trei erau din biserica creștină după Evanghelie. Pe ceilalți opt îi dă judecați la Judecătoria Ploiești, sentința nr. 368 din 6 martie 1982; recursurile au fost respinse prin Decizia nr. 193 din 11 martie 1982 a Tribunalului județului Prahova. Pentru pedepsele de șase ani, studiul scrie că, prin Decretul nr. 189/1981, urmau să execute câte cinci ani. Pe cei opt îi acuză că, din 1978, au transportat și au împărțit literatură religioasă și electrocasnice, pe acuzațiile de complicitate la contrabandă (Legea nr. 30/1978) și de difuzare fără autorizație a unor imprimate grafice și fonice (Legea presei nr. 3/1974).
Liviu Georgescu, fiul lui Constantin Georgescu, scrie că cei mai mulți au fost eliberați pe 30 iulie 1982, iar tatăl său pe 31 iulie. Decretul de eliberare, nr. 200, e din 27 iulie 1982, cum scrie și studiul din 2005. Mărturia lui Liviu a fost publicată de Istorie Evanghelica, 1 august 2022, și, într-o formă mai lungă, pe ZTB.ro, 9 octombrie 2025. Amnesty International, Report 1983, p. 273, scrie, despre Dr Silviu Cioată și ceilalți șapte judecați la Ploiești, că în august s-a relatat că toți cei opt au fost grațiați și eliberați.
- Klaus Wagner. Studiul din 2005, p. 26, și Amnesty International, Report 1982, pp. 288–289, îl dau din Sighișoara, din biserica creștină după Evanghelie. Raportul «Adevăruri care nu pot fi ascunse», tipărit în Religion in Communist Lands 10:2 (1982), p. 225 și deja pe pagina Adevăruri, scrie că a fost arestat pe 1 octombrie 1981 și că i s-a căutat casa fără mandat; între lucrurile luate, un magnetofon cu casetă. Amnesty scrie „la începutul lui octombrie”, după ce un vas cu Biblii a acostat la Turnu Severin la sfârșitul lui septembrie. Amnesty a primit acuzații că, după arestare, a fost bătut atât de tare de poliție încât, la începutul lui noiembrie, era încă sub îngrijiri intensive în spital, și că nici el, nici surorile Delapeta n-au avut acces la apărător în anchetă. Pe 17 decembrie, scrie Amnesty, a fost condamnat la șase ani, pe acuzația de complicitate la introducerea de contrabandă în România. Liviu Georgescu scrie că l-a luat, pe 30 iulie 1982, din Gara de Sud din București, că i-a observat dinții lipsă și o față care spunea că a trecut printr-o anchetă grea, și că Wagner a plecat în aceeași zi spre Sighișoara, la soție și la patru copii. (Pliantul îi dă vârsta, nu numărul de copii.)
- Fibia Delapeta și Maria Delapeta. Amnesty, Report 1982, pp. 288–289, și ALRC în RCL 10:2, p. 225, le dau din Cărpiniș, județul Hunedoara, și le dau câte cinci ani, nu șase. Amnesty le scrie membre ale Oastei Domnului, o grupare a Bisericii Ortodoxe Române care nu era recunoscută oficial. Studiul din 2005, p. 26, le pune, dimpotrivă, în biserica creștină după Evanghelie, biserica pentru care erau destinate materialele. Liviu Georgescu le scrie nepoate ale lui Valer Irinca, din Oastea Domnului, și ține minte că au fost ținute la Craiova. Rămân amândouă descrierile; nu aleg între ele. Amnesty scrie că, în anchetă, n-au avut acces la apărător.
- Constantin Georgescu. Studiul din 2005, p. 27, îl dă din Ploiești și, împreună cu Silviu Cioată, îl numește conducător al grupului de opt. Scrie că a fost prezentat, în mai 1979, la Europa Liberă ca prigonit pentru că era din biserica creștină după Evanghelie, și că a fost avertizat de Securitate pe 14 iunie 1980. Bogdan Emanuel Răduț, la Istorie Evanghelica, 1 august 2022, îi dă anul nașterii 1939. Liviu Georgescu, fiul lui, scrie că tatăl său a fost eliberat pe 31 iulie 1982, o zi după ceilalți, după o eliberare anunțată greșit pe 30.
- Silviu Cioată. Studiul din 2005, p. 27, îl dă din Ploiești și îl numește, cu Georgescu, conducător al grupului. Scrie că fusese avertizat de Securitate în 1971 și în 1976, și că în 1977, împreună cu Iosif Țon și cu alții, a întocmit un text difuzat de Europa Liberă; ancheta n-a ajuns la proces, ci la o dezbatere publică pe 4 aprilie 1977 și la o demascare în presa locală pe 9 aprilie 1977. Amnesty, Report 1982, pp. 288–289, îl dă, cu fratele său Mircea, din Ploiești, din biserica creștină după Evanghelie. Report 1983, p. 273, îl scrie „Dr Silviu Cioata, a preacher of the Brethren Church” și deținut de conștiință adoptat, și că în martie o instanță din Ploiești i-a condamnat pe el și pe alți șapte la termene între cinci și șase ani, pentru încălcarea legilor vamale și a presei prin împărțirea de Biblii. Apartenența la ALRC, pe care Amnesty o scrie în ambele rapoarte, rămâne așa cum o dă sursa, neverificată aici dintr-o listă a ALRC. Răduț, Istorie Evanghelica, 2022, îi dă anii 1931–1997.
- Horst Feder. Studiul din 2005, p. 27, îl dă din Sighișoara și îi dă cinci ani și trei luni. Liviu Georgescu scrie că a fost eliberat pe 30 iulie 1982 de la penitenciarul I.L. Caragiale și că, în aceeași zi, a venit, cu Hans Holzmann, acasă la familia Georgescu din Ploiești, să aștepte mașinile familiilor.
- Hans Holzmann. Studiul din 2005, p. 27, îl scrie „Ioan Holzman”, din Brașov, și îi dă cinci ani și șase luni. Liviu Georgescu îi spune Hans Holzmann și scrie că a fost eliberat pe 30 iulie 1982 de la Caragiale, și că a așteptat, cu Feder, acasă la Georgescu.
- Ioan Răceală. Studiul din 2005, p. 27, îl numește între cei opt, fără localitate și fără pedeapsă: «Nu deținem date despre pedeapsa primită de Ioan Răceală.» Cei cinci ani și trei luni dați de Dobrincu nu stau în studiul pe care îl citează. Răduț, la Istorie Evanghelica, 2022, îl lasă și el în afara listei de pedepse. Pliantul din 1982 rămâne, între sursele tipărite văzute aici, singura care îi dă un termen: cinci ani și jumătate. Liviu Georgescu îl scrie „Ion Raceala (adventists)” între cei eliberați pe 30 iulie 1982 de la Caragiale. Studiul din 2005 îl pune între opt membri ai bisericii creștine după Evanghelie. Apartenența rămâne o întrebare deschisă.
- Mircea Cioată. Studiul din 2005, p. 27, îl dă din Ploiești, frate cu Silviu, și îi dă cinci ani și trei luni. Amnesty, Report 1982, pp. 288–289, îl dă, cu Silviu, din biserica creștină după Evanghelie, din Ploiești. ALRC, în RCL 10:2, p. 225, scrie că a fost arestat la Ploiești pe 10 noiembrie 1981, împreună cu Silviu Cioată, Toader Nelu și Petru Furnea (tipărit „Petru Furner”). Răduț, Istorie Evanghelica, 2022, îi dă anul nașterii 1933. Liviu Georgescu scrie că a fost eliberat pe 30 iulie 1982 de la Caragiale.
- Petru Furnea. Studiul din 2005, p. 27, îl dă din Ploiești și îi dă cinci ani și șase luni. ALRC, în RCL 10:2, p. 225, îl numește, cu grafia „Petru Furner”, între cei arestați la Ploiești pe 10 noiembrie 1981 și condamnați la mai mult de cinci ani. Răduț, Istorie Evanghelica, 2022, îi dă anul nașterii 1933. Liviu Georgescu îi spune Petrica Furnea și scrie că a fost eliberat pe 30 iulie 1982 de la Caragiale.
- Ioan Toader. Studiul din 2005, p. 27, îl dă din Ploiești și îi dă cinci ani și trei luni. ALRC, în RCL 10:2, p. 225, îl scrie „Toader Nelu, an engineer”, arestat la Ploiești pe 10 noiembrie 1981. Răduț, Istorie Evanghelica, 2022, îi dă anii 1940–2012. Liviu Georgescu îi spune Nelu Toader și scrie că a fost eliberat pe 30 iulie 1982 de la Caragiale.
Inferențe, nu fapte confirmate
Anul pliantului. Pliantul nu are dată de tipărire. Cea mai târzie zi din text e 6.3.82, deci a fost tipărit în 1982 sau mai târziu, înainte de vestea eliberării. Inferența noastră.
Fotografia lui Klaus Wagner. Piesa Keston 10-01 nu are etichetă cu nume. O numim după poza identică de pe pliant. Inferența noastră, din comparația celor două imagini.
Numele „Canalul 81”. Pliantul nu folosește numele acesta. Îl folosesc studiul lui Dorin Dobrincu și panoul lui Florentin Clipa.
Întrebări deschise
- Cine a tipărit pliantul și când? Pe pagina scanată nu scrie.
- Când și de la cine au ajuns pliantul și fotografiile la Keston?
- Care sunt pedepsele din hotărâri, pentru Horst Feder, Ioan Răceală și Petru Furnea? Pliantul și studiul nu se potrivesc.
- 17 sau 19 decembrie 1981? Pliantul și studiul dau zile diferite.
Cum se citează
Pliantul „PRAY FOR US, that the Word of the Lord may run and be glorified”, tipărit în engleză, nedatat [1982]. Sursa: Keston Center for Religion, Politics and Society, Baylor University, colecția „Photographs of Members of Christian Evangelical Church of Romania (Romanian Brethren)”, ml-keston-pho_ro-bre-028-01-02a. Fotografia lui Klaus Wagner: aceeași colecție, ml-keston-pho_ro-bre-028-10-01, nedatată, fără etichetă cu nume. Baylor Digital Collections. Studiul: Dorin Dobrincu, „Sub puterea Cezarului. O istorie politică a evanghelicilor din România (a doua jumătate a secolului al XIX‑lea – 1989)”, în Dorin Dobrincu, Dănuț Mănăstireanu (coord.), Omul evanghelic, Iași, Polirom, 2018, pp. 177–178.