Hofman Fund · izvor · 1982

Adevăruri care nu se pot ascunde

Raport despre prigoana din 1981, scris de un comitet din România și retipărit la Keston College. Aici e rezumatul nostru. Tatăl meu stă în lumină, cu hârtia familiei lângă rândul lor.

Cine a scris. Comitetul Creștin Român pentru Apărarea Drepturilor Credincioșilor (ALRC), afiliat organizației elvețiene Christian Solidarity International. Semnătura tipărită: „The Romanian Committee of Christian Solidarity International.” Închiderea tipărită spune Romania, 22 March 1981. În același text intră și audieri din 1982, până în martie.

Cine a publicat. Keston College, în revista Religion in Communist Lands, vol. 10, nr. 2, 1982, pp. 218–226. Titlul din revistă: Document, „Truths Which Cannot be Hidden.” Notele marcate „—Ed.” sunt ale redacției Keston. Pe ultima pagină a exemplarului stă și un anunț pentru adunarea generală a colegiului, sâmbătă 9 octombrie. Anunțul nu face parte din raport.

Credit și textul întreg. Theology on the Web găzduiește scanarea cu îngăduința administratorilor Keston Institute. Revista a continuat sub numele Religion, State and Society. Lista volumului stă aici. Hofman Fund nu urcă PDF-ul. Pagina aceasta e rezumatul, în haina noastră.

Gheorghe Hofman, tatăl meu

Spre sfârșitul raportului, la p. 225 în revistă, cinci nume stau la un loc. În ianuarie 1981, scrie comitetul, cinci credincioși învinuiți că au răspândit Biblii în România și în URSS au fost închiși pe termene de doi până la trei ani, după un proces la Botoșani. Traducerea engleză îi tipărește așa: Gheorghe Hofman, Mathias Fahner, Paul Gross, Manfred Herbert și Mihai Closs.

Mai departe, raportul spune că poliția de securitate i-a torturat înainte de proces, și că lui Paul Gross și lui Mihai Closs li s-au injectat droguri, ca să-și frângă voința și să spună ce știau. În legătură cu același caz numește percheziții și interogatorii la Mihai Romaniuc, Ioan Latan, Filip Tăbăcaru, Pricob Tărniceru și Bocan. Alți creștini, scrie el, au fost bătuți. O notă a redacției Keston, nu a comitetului, spune că toți cinci au fost eliberați prin amnistia din august 1981. La p. 218, aceeași redacție explică decretul prezidențial din 23 august 1981: pedepsele până la cinci ani au fost amnistiate, iar cele între cinci și opt ani au fost reduse cu o șesime.

Cuvintele astea rămân ale raportului. Hârtiile familiei stau lângă ele.

Cum tipărește raportul

Doi până la trei ani. Proces la Botoșani, ianuarie 1981. Învinuirea, în engleza lor: distribuire de Biblii în România și în URSS.

Numele din revistă: Mathias Fahner, Manfred Herbert, Mihai Closs.

Nota redacției: eliberați prin amnistia din august 1981. Decretul, în nota de la p. 218, e datat 23 august 1981.

Cum stau hârtiile familiei

Hofman Gheorghe, mecanic din Rădăuți, luat pe 31 octombrie 1980. Transcrierea de lucru contopește două pedepse în un an și șase luni închisoare. Sentința nr. 13 din 10 ianuarie 1981. Copia certificată nu e în casă. Se cere la CNSAS, dosar P 2551/2026. Transcrierea pune judecata la Rădăuți. Urmărirea penală fotografiată acasă este dosarul 337/B/1980. Botoșani a fost penitenciarul. Recursul: Decizia penală nr. 49, Tribunalul Județean Suceava, 31 ianuarie 1981, dosar 161/1981, respins. Arestul preventiv s-a scăzut.

Actul de acuzare din 30 noiembrie 1980, dosar 337/B/1980, procuror Buceșchi Constantin, îi trimite în judecată pe cinci. Pe filă: Gross Paul, Câlnic, județul Alba; Fakner Matei, domiciliu Sebeș; Kloos Mihail, Miercurea Sibiului, satul Dobârca; Herberth Manfred, Sibiu; Hofman Gheorghe, Rădăuți. Grafiile din jurnal, Fahner, Herbert și Closs, rămân ale traducerii. Farner și Kloss stau pe alte hârtii românești.

Ordonanța din 26 octombrie 1980, același dosar 337/B/1980, încadrează difuzarea la art. 94 din Legea nr. 3/1974. Pe pagină, pedeapsa prevăzută de lege este de la 3 luni la 2 ani. Asta e intervalul din lege, nu sentința. Pe hârtiile lui Gross, referatul din 30 noiembrie 1980 scrie Decretul 210/1978, art. 37 alin. 1 și 3, și difuzarea fără autorizație. Decretul 210/1960 apare la ridicarea mijloacelor de plată. Niciunul din rândurile astea nu e sentința.

Statul n-a scris „trafic de Biblii”. Transcrierea pune două capete: deținere ilegală de valută, 170 de ruble în august 1978, și difuzare fără autorizație de imprimate grafice și fonice, 1971–1980. Cele două pedepse s-au contopit în un an și șase luni. El și Kloos Mihail, solidar, 2.822 lei. Pasajul deja citat pe prima pagină, din Dorin Dobrincu, pune grațierea lui Paul Gross la 22 august 1981 și, prin studiul CNSAS, patru ani pentru Gross. Patru ani nu e termenul tatălui meu.

Noaptea de 18/19 octombrie 1980, filtrul de la Suceava: două mașini cu numere de Alba, saci cu Biblii rusești din Karlsruhe. Așa s-a deschis Canalul-80. Tortura și injecțiile rămân propoziția comitetului. Amnesty, Keston și studiul CNSAS stau puse laolaltă pe izvoarele tipărite.

Harta Clipa, Canalul-80 Calendarul de pe prima pagină

Pe scurt

Raportul strânge anul 1981 și începutul lui 1982 în șapte feluri de lovitură. Deschide cu Matei 10, 28. Închide cu Psalmul 58, 1, și cu un apel către opinia publică și către guvern să țină propriile legi și înțelegerile pentru drepturile omului. Mai jos e scheletul, nu pagina lor cuvânt cu cuvânt. Numele multe din revistă rămân în revistă. Aici rămân forma raportului, locurile din Suceava și tatăl.

  1. Închisoarea, pentru cei socotiți periculoși. Un baptist, Ionel Prejban în lectura scanării, trei luni în martie 1981, pentru vagabondaj, deși actele de emigrare erau aproape gata. Silvia Tărniceru și Elena Boghian, baptiste din Iași, doi ani pentru trecerea frontierei; grațiate în august 1981, scrie raportul, după protestul familiei. Părintele Gheorghe Calciu rămâne închis cu zece ani, în afara amnistiei. Raportul spune că temnicerii lui au fost sprijiniți de patriarhul Justinian, de mitropolitul Nicolae al Banatului și de președintele Uniunii Baptiste, Cornel Mara. Ioan Teodosiu din Cluj, arestat la 16 decembrie 1981, ținut fără acuzare până în martie 1982. Ioan Maier din București și revista literară creștină Veghe: arhivă confiscată, art. 153, apoi legea presei. Familia Dragu din Târgu Jiu, între greva foamei, serviciu, școală și închisoare.
  2. Bisericile. Uși încuiate, amenzi, botez batjocorit, ziduri trase prin sala de adunare. În Suceava, raportul descrie biserica baptistă din Fălticeni, cu fațada stricată, baptisteriul dărâmat și intrarea zidită; biserica penticostală din Rădăuți, cu acoperiș de carton, și tabla cumpărată de credincioși dusă într-un magazin de stat; o caricatură a botezului din Iaslovat, pusă la consiliul din Milișăuți, și amenzi — treisprezece penticostali câte 2.000 de lei, pastorul 3.000, în total 29.000. La satul pe care traducerea îl numește Tipeni, în raionul Satu Mare al județului Suceava, paisprezece baptiști, cei mai mulți între șaptezeci și optzeci de ani, câte 1.000 de lei pentru o slujbă. Între numele tipărite: Dumitru Prelipceanu, Constantin Costea, Margareta Costea. La Bădăuți, în raionul Emil Bodnăraș, raportul spune că într-o slujbă s-a citit Marx, și că doi copii au fost lăsați repetenți fiindcă tatăl, Ioan Lucescu, a invocat Constituția. În Mehedinți, la Cloșani, ușile încuiate în martie 1981, o Biblie aruncată în Motru, diaconul Ion Corlan bătut și amendat cu 1.000 de lei. Redacția notează că 1.000 de lei valorau atunci puțin peste 50 de lire.
  3. Oamenii activi, luați unul câte unul. În partea aceasta raportul vorbește despre Ioan Clipa din Suceava, întrebat în toamna lui 1980 pentru Biblii. Comitetul scrie că poliția i-a distrus mintea și că răspunde de moartea lui. Soția, Eugenia Clipa, rămâne în pagină cu copii mici. Asta e propoziția lor. Tot aici: evangheliști bătuți și atacați în ziar la Arad și la Timișoara, Haralambie Ploșcariu amenințat la podul de pe Motru cu „un alt botez”, un pastor baptist din București luat la întrebări, un student la seminar presat să se prezinte lunar, și Traian Morar din comitet, cu caietul confiscat în ianuarie 1982.
  4. Copiii. La o școală din Arad, de Paștele lui 1981, elevii chemați la școală și amenințați cu notele dacă merg duminica la biserică. O tabără baptistă la Ohaba Română, județul Timiș, desfăcută. La Dumbrăveni, județul Sibiu, raportul spune că treizeci de adventiști au fost ridicați, iar copiii duși într-un cămin și puși să mănânce carne. Numele copiilor din casa mea nu stau pe ușa aceasta.
  5. Serviciul. Mustrare și scoatere din post pentru credință: o cercetătoare ortodoxă la București, un profesor de muzică baptist. Raportul dă motivul oficial la unul din ei într-o propoziție: credea în Dumnezeu.
  6. Ziarul. Calomnie în loc de dosar. Aurel Chiu, medic baptist la Arad, în ziarul local la 3 decembrie 1981. Cinci pastori baptiști din București, între ei Vasile Taloș, în Flacăra din 29 octombrie 1981. Scopul, cum îl scrie comitetul: să-i păteze pe pastorii care nu au primit titlul de corespondent al Ministerului Cultelor.
  7. Pașaportul, și iar Bibliile. Cereri de emigrare rămase fără hârtie, greva foamei, ani sau luni pentru încercarea de a trece frontiera. Apoi valul de Biblii, în care stă și procesul de la Botoșani, scos mai sus. După cei cinci, raportul trece la o amendă de 1.000 de lei pentru Pricob Tărniceru, baptist din Iași; la doi saci de cărți luați unui pastor penticostal din București; la percheziții de noapte în Arad; la arestări în Ploiești, la 10 noiembrie 1981, cu pedepse de peste cinci ani. Comitetul însuși scrie că lungimea asta a fost, probabil, aleasă ca să iasă de sub amnistia care i-a acoperit pe cei cinci de la Botoșani. Mai departe: șase ani pentru Klaus Wagner din Sighișoara; cinci ani pentru două femei din Cărpiniș, Hunedoara, judecate împreună cu el; șapte ani pentru un căpitan de vas, Constantin Firu în pagina lor, după două mii de Biblii pe o barjă la Orșova; 5.000 de lei pentru un baptist din Timișoara, Nicolai Eva în tiparul revistei.

Cum se citește

Raportul e al comitetului, retipărit de Keston. Sentința e în dosar. Pagina CNSAS e alta. Tortura, injecțiile și moartea lui Ioan Clipa stau aici ca propoziții ale comitetului.

O declarație luată la percheziție nu e un informator recrutat. Numele de la interogatoriu nu primesc, pe ușa aceasta, o etichetă nouă. Cei în viață nu se pun aici fără vorba lor. Cine cercetează scrie la daniel@hofmanfund.org. Copia certificată se cere la CNSAS, P 2551/2026.