Hofman Fund · Suceava
Ioan Clipa
Prezbiter al bisericii creștine după Evanghelie din Suceava. Prieten al familiei mele. Fiecare frază de mai jos își ține autorul.
Ce spun eu
Tatăl meu, Gheorghe Hofman, îl avea ca prieten de familie. Asta o spun eu. Nu o iau dintr-o carte și nu o pun pe harta lui.
Panoul fiului
Fiul, Florentin Clipa, a trimis panoul BIBLIA ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ. Cuvintele și fotografiile de acolo sînt ale lui. Aici stă partea 6, pe scurt. Textul întreg rămîne pe panou.
Prin Vasile Răscol din Pătrăuți, care lucrase cu Vladimir Caravan, scrie el, Ioan Clipa a intrat într-o rețea de transport de Biblii. Din 1968 a dus Biblii și Noul Testament în vizite în URSS și în Polonia, împreună cu soția, Teodora. Mai trimitea pachete prin șeful de tren de pe cursele care treceau prin Suceava spre URSS. La o oră și un loc stabilite, scrie el, șeful arunca pachetul pe fereastră, iar un alt colportor îl lua. Panoul nu dă numele șefului de tren. Nu are o fotografie a Teodorei.
Mai scrie că cineva a spus organelor de securitate și că a ajuns pe lista lor neagră, că în decembrie 1972 a fost arestat și percheziționat acasă, și că nu mult după aceea și-a pierdut locul de muncă. Apoi, tot pe panou: arest la domiciliu, interogări, bătăi, spitalizări lungi. Luna pe care panoul o așază lîngă sfîrșit este noiembrie 1980. Fraza este a lui. Eu nu adaug una.
Arestarea din decembrie 1972, de pe panou, nu este aceeași frază cu depozitul de 889 de tipărituri și cu demascarea din Zori noi, 12 decembrie 1972, din carte. Nici cu cele 17 zile din 1975, nici cu încercarea de la Autobaza I, 20 noiembrie 1976, din nota din 2012. Nu le contopesc.
Raportul din 1981
Pe pagina Adevăruri care nu se pot ascunde stă rezumatul. Textul întreg este în Religion in Communist Lands, vol. 10, nr. 2, 1982, pp. 220–221, documentul „Truths Which Cannot be Hidden”, scris de Comitetul Creștin Român pentru Apărarea Drepturilor Credincioșilor și retipărit la Keston College. Scanarea stă la Theology on the Web, cu îngăduința administratorilor Keston Institute. Hofman Fund nu urcă PDF-ul.
Comitetul îl tipărește pe Ioan Clipa la strada Alexandru cel Bun nr. 20, Suceava. E adresa din raport, nu o adresă de mai tîrziu. Numărul de telefon din revistă nu îl pun aici. Scrie că în toamna lui 1980 a fost interogat pentru că a împărțit Biblii, că poliția de securitate l-a torturat pînă i-a distrus mintea și că apoi a avut crize nervoase. La începutul lui 1981, scrie comitetul, poliția a venit din nou la casă și l-a arestat. Mai scrie că nu uitase tortura din toamna lui 1980, că auzise de interogatoriile și de torturile prietenilor săi de la Botoșani și că știa ce putea păți și el. Comitetul nu le dă numele. Nu le pun eu.
În engleza revistei comitetul scrie că a avut o cădere, s-a ascuns și s-a sinucis. Mai scrie că poliția română răspunde direct de moartea lui și că în toamna lui 1980 îl omorîse deja, distrugîndu-i mintea. Soția, în pagina aceea, este Eugenia Clipa, pensionară de invaliditate, cu șapte copii mici. Asta e propoziția comitetului. Eu nu adaug una.
Panoul o numește pe soție Teodora și pune lîngă sfîrșit noiembrie 1980. Nota din 2012 numește sfîrșitul un mister și nu dă un nume de soție. Cartea din 2018 scrie că a fost găsit spînzurat în fața garajului fraților săi. Fotografia din casă arată șase fețe, fără nume. Nu aleg. Nu le număr una peste alta. Nu le contopesc.
Dorin Dobrincu, 2012
Dorin Dobrincu, „Cultele neoprotestante şi drepturile omului în România”. Un memoriu din 1977, Archiva Moldaviae, vol. IV, Iași, 2012, pp. 351–402, aici p. 398.
În notă îl numește prezbiter principal al bisericii creștine după Evanghelie din Suceava și pune anii 1938–1980 lîngă nume. Scrie că a fost scos de la Întreprinderea de drumuri din Suceava, unde lucrase ca maistru auto, și că la 20 noiembrie 1976 a încercat să se angajeze la Autobaza I din Suceava. Scrie o arestare în 1975 și 17 zile de interogatoriu, cu trimitere la Sergiu Grossu. Scrie o arestare în 1980, pentru o rețea de Biblii, și bătaie. Despre sfîrșit scrie că este un mister și că poliția politică nu este străină de el. Mulțumește lui Florentin Clipa pentru informații.
Fraza despre sfîrșit este a lui Dorin Dobrincu. Eu nu adaug una. Nota nu dă un nume de soție. Revista își ține PDF-ul. Aici stă creditul.
Cartea, 2018
Dorin Dobrincu, „Sub puterea Cezarului”, în Omul evanghelic. O explorare a comunităților protestante românești, coordonată cu Dănuț Mănăstireanu, Polirom, Iași, 2018, p. 207.
Acolo Ioan Clipa este creștin după Evanghelie și prezbiter principal al bisericii din Suceava, într-o rețea de literatură creștină. În 1972, scrie el, la el acasă a fost găsit un depozit de 889 de tipărituri. A urmat o demascare în Zori noi, anul XXVII, nr. 7768, 12 decembrie 1972. Ziarul ținea și de Comitetul PCR Suceava, și de Consiliul popular județean.
Arestat în 1975, scrie el, a fost anchetat 17 zile și bătut. Reținut iar în toamna lui 1980, între arestările pentru Biblii, a fost torturat de Securitate. La începutul lui 1981 securiștii au venit din nou la ușă. Dobrincu scrie că, amintindu-și ce îndurase, a avut o criză și a fugit, și că după scurt timp a fost găsit spînzurat în fața garajului fraților săi. Fraza este a lui. Eu nu adaug una. Nota trimite la Sergiu Grossu, Calvarul României Creștine, 1992, pp. 196–202, și la articolul din 2012.
Cartea pune bătaia la arestarea din 1975 și tortura la reținerea din toamna lui 1980. Nota din 2012 le spune altfel și numește sfîrșitul un mister. Raportul retipărit de Keston, pp. 220–221, spune și el altfel. Panoul pune noiembrie 1980. Nu le contopesc. Capitolul întreg rămîne în carte. Hofman Fund nu urcă PDF-ul.
Paginile 196–202 din Sergiu Grossu nu le-am avut în mînă. Pe internet nu le-am găsit deschise. Ce ajunge aici din ele trece numai prin trimiterea lui Dobrincu.
În același capitol, la p. 217, Petru Clipa din Suceava stă într-o listă de sfîrșituri pe care Dobrincu le numește suspecte. Nu este Ioan Clipa. Nu este Florentin Clipa.